•     
  • sculptor Facebook
  • sculptor Twitter
  • sculptor youtube

Articole cu si despre Sculptura

Sculptura moderna romaneasca - trasaturi definitorii

Articol scris de Alin Neacsu la data 07.02.2011, 12:03:04

Taguri: sculptura, moderna, romaneasca, trasaturi, definitorii, sculpturii, romanesti, moderne, clasic, arta,

O privire asupra sculpturii romanesti moderne este firesc sa nu fie o reiterare a celei de dinainte de 1990. Si asta nu pentru ca artistii, cu operele lor puse in discutie, erau lipsiti de calitati, ci din simplul motiv pentru ca perspectiva in care fusesera valorificati era una falsa si limitativa.

Intrarea natiunii romane in modernitate s-a produs in secolul al XIX-lea intr-un ritm relativ rapid. El s-a datorat, neindoielnic, unor conditii economice obiective si nu in mica masura schimbarilor esentiale produse in privinta statutului international al statelor romanesti.

Zeci de tineri romani au luat calea strainatatii inca de la inceputul veacului al XIX-lea, initial sporadic, dar apoi, din cel de-al doilea sfert al secolului, din ce in ce mai numerosi.

Numai la Paris, in anii premergatori revolutiei de la 1848, se gaseau in jur de o suta.

Esential a fost ca intreg acest proces a avut loc pastrandu-si fiecare simtamintele nationale si traind necontenit cu gandul revenirii in patrie si al obligatiei morale ce o aveau de a o sluji.

Parisul, locul unde cei mai multi romani s-au dus la studii, le-a oferit ocazia unei organizari; iar constituirea „Societatii studentilor romani” la finele anului 1845, a contribuit intr-o mare masura la strangerea legaturilor moldo-vlahe.

In anii imediat premergatori revolutiei din 1848, activitatea politica a acestor tineri, cadre ale Romaniei viitoare s-a intensificat in mod deosebit.

Elanul revolutiilor de la 1848 cuprinsese intreaga Europa preocupata sa dea viata idealurilor nationale indreptate in directia crearii statului de drept si, implicit, in sensul trezirii constiintei artistice nationale. Acesta este momentul in care, prin cautari si experiente fertile, incep sa se cristalizeze si trasaturile specifice ale artei romanesti.

Primii care vor avea constiinta valentelor propagandistice ale monumentelor, a importantei reprezentarii marilor personalitati ale trecutului nostru istoric, sunt fruntasii revolutiei de la 1848.

Aceasta conceptie se regaseste in hotararea „LocotenenŃei Domnesti”, din 15 august

1848, de a ridica o statuie lui Gheorghe Lazar, ctitor al scolii romanesti, cum si in propunerea lui Cezar Bolliac de a se inchina cate un monument lui Mihai Viteazul si lui Tudor Vladimirescu.

Documentele consemneaza si la Sibiu activitatea unui sculptor roman - Ion Costande - autor al unui monument inchinat Grofului Lazar.

Personalitatea proeminenta si, de fapt singulara, a acestei prime etape este Karl Storck (1826-1887).

Autor de monumente, statui funerare, busturi, sculpturi de gen, dar si de ornamente pentru fatadele cladirilor, de trepte si balustrade de marmura, de faiante colorate pentru diferite palate, cum si de strane pentru biserici.

Creatia sa este realizata in traditia neoclasica tutelata de Canova si Thorwaldsen.

Exemplu: busturile lui Aman, C.A. Rosetti, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, DomniŃa Balasa, Sparatul Mihail Cantacuzino etc.

Cea mai insemnatã lucrare de gen realizata impreuna cu Paul Focsaneanu, este frontonul vechii Universitati din Bucuresti, avand ca tema alegoria Minerva incununand artele sstiintele

In egala masura Karl Storck a contribuit la intemeierea si organizarea invatamantului artistic in Romania, prin lectia de arta pe care a transmis-o elevilor si urmasilor sai ca professor de perspectiva si sculptura la Scoala de Bele-Arte din Bucuresti.

Rolul de primi maestri si de pedagogi ai sculpturii romanesti si-l asuma dupa Karl Storck, Ioan Georgescu si Stefan Ionescu Valbudea, prin grija lui, perfectionati la Paris.

K. Stork a desfasurat, alaturi de Theodor Aman o intensa activitate pentru infiintarea Scolii de Bele-Arte din Bucuresti in 1863, a carei catedra de specialitate a condus-o pana la moarte

Una dintre putinele lucrari monumentale incredintate lui Georgescu este statuia lui Gheorghe Lazar, din piata Universitatii din Bucuresti (1886), intaiul mare monument datorat unui artist roman, dezvelit intr-o piata publica.

Cel de-al doilea mare precursor, Stefan Ionescu Valbudea (1859 — 1918), de asemenea elev al lui Karl Storck, are o viziune complet diferita de a colegului sau. Mihai Nebunul este opera cea mai de seama a lui Valbudea, expusa la „Salonul oficial” din Paris si distinsa cu un premiu.

Contemporan cu Georgescu si Valbudea este si mai varstnicul Wladimir Hegel (1838 — 1918).

Opera lui Hegel a insemnat, la finele veacului al XIX-lea, un moment de varf in materie de artamonumentala, intr-o perioada in care, dintr-o vointa, alta decat a artistilor romani, avantul artei statuare era in scadere, limitat la busturi funerare ori la banale efigii de aparat.

Hegel a fost si un bun pedagog, profesor, din 1891, la Scoala de arte si meserii si, dupa moartea lui Georgescu, la cea de Bele-Arte, el a stiut sa transmita elevilor sai taina unui mestesug pe care il cunostea pana aproape de desavarsire.

Numarul artistilor sculptori devine din ce in ce mai insemnat datorita seriilor de absolventi a scolilor e Belle-Arte din Bucuresti si Iasi: George Vasilescu, Dimitrie Mirea, ConstantinBalacescu, Gheorghe Tudor, Constantin Cristescu, Constantin Ganescu, Filip ManMarinescu, Dem Tronescu, Ion Mateescu, Alexandrul Liuba, Dimitrie Paciurea. Locul lui Paciurea in istoria artei romanesti este astazi, in perspectiva trecerii timpului, deosebit de important. Opera sa exprima una dintre cele mai originale si mai interesante personalitati, unul dintre cele mai elevate spirite din plastica romaneasca, care merita recunoastere universala.

El este innoitorul sculpturii universale, unul dintre cei mai mari artisti ai secolului XX, cel care a demonstrat ca arta moderna — pastrandu-si caracteristicile fundamentale: rationalitate, armonie, echilibru, masura, primat al umanului , isi poate identifica izvoarele cu mult inaintea momentului in care civilizatia mediteraneana se definea prin statura clasica elina, este Constantin Brancusi (1876-1956).

Promovand o ruptura totala cu trecutul, Brancusi inoveaza radical sculptura moderna prin forme plastice, altele decat cele antropomorfe, sugerand abstractii, idei53. Simple, calme, de o desavarsita perfectiune organica, formele sale reflecta atitudinea creatoare a artistului care renunta la traducerea sentimentelor prin intermediul trupului uman, pastrand totusi

In 1890 Valbudea concurase pentru monumentul lui Miron Costin Barbu Brezianu, Brancusi en Roumanie, Ed. Arta Grafica, Bucuresti, 1998,

substratul concret al viziunii. Genialul Brancusi, prin intregul sau efort creator, a dat universului sculptural noi dimensiuni axiologice, determinand alte coordonate referentiale si noi mijloace de exprimare.

Constantin Brancusi a avut revelatia descoperirii spontane a adevarului, symbol consistent in oricare din sculpturile sale ca rod al meditatiei filosofice si al cautarilor tenace de a insufla materiei un spirit nou.

Complexul sculptural de la Targu Jiu, simbolul la Brancusi este purtatorul unor caracteristici ce vin din arhaicul spatiului nostru spiritual de factura etnofolclorica si mitologica”.

Mai tinerii contemporani ai lui Paciurea si Brancusnu se vor abate de la traditia renascentista si neoclasica. Primul in ordinea nasterii si ca longevitate este Ion Jalea (1887 - 1983). Din aceeasi generatie cu el este Cornel Medrea (1888 - 1964).

Sculptura lui Oscar Han (1891-1976) este rezultatul unei viziuni constructive concentrate, tradusa in forme masive cu tonalitati grave.

O inclinare catre modernism o manifesta Bongo Prund, pe numele sau adevarat Arnold Cencinski (1902 - 1982) Céliné Emilian (1898 - 1983) s-a impus prin remarcabile calitati de portretist – Portretul pictorului Chailer .

Margareta Cossaceanu (1896-1984) se pastreaza in limitele unui echilibru clasic Hans Mattis Teutsch (1884-1960) – pictorul si teoreticianul, interesat si de exprimarea plastica tridimensionala. Niculae Agarbiceanu, Irina Codreanu, MiliŃa Petrascu (1892-1976) mai tanarulIosif Fekete (1903 - 1979) a fost elevul lui Paciurea – o experienta importanta in planul devenirii personale. Intre 1928 - 1938 i s-a incredintat transpunerea in dimensiuni adecvate a machetei Monumentului Aviatorilor  din Bucuresti si Monumentul Horea, Closca si Crisan.

Mac Constantinescu (1900 - 1978), talentat si inventiv, are o acuta predilectie pentru sculptura decorativa. Boris Caragea (1906-1982), domina masivitatea telurica a formelor generoase si echilibrate. In arta lui Ion Irimescu (1903-2005) se identifica filonul sculpturii romanesti dezvoltat in traditia clasicismului elen — Fata cu struguri.

Sculpturile lui: Romulus Ladea (1901 -1970), Constantin Baraschi (1902 - 1966) evideniat printr-o corecta redare a a anatomiei, Ion Lucian Murnu (1910 - 1984) practica o sculptura figurativa,Ion Vlasiu (1908 - 1995), Alexandru Calinescu (1889 - 1978) etc.

Sculptori ca Boris Caragea, Peter Balogh, Mihail Onofrei, Ernest Kaznovski, Constantin Lucaci, Stefan Csorvassy, Constantin Baraschi, Artur Vetro, Dorio Lazar,Dan Covataru, Simbol si obiect in sculptura, Timisoara, 2005,

Dumitru Demu, Ion Irimeseu, Lelia Zuaf sau Ion Vlad au ilustrat, prin atitudine, iconografie si filosofie implicita, reperele, aspiratiile si utopiile unui sistem care avea o enorma nevoie de a se promova doctrinar si de a se acredita simbolic.

Exceptie fac, in acest monoton ansamblu, doua personalitati singulare in felul lor in sculptura romaneasca: Vida Gheza (1913 - 1980) a debutat ca autodidact in 1937 la Baia Mare intr-o expozitie colectiva, dupa care a studiat la Academia de bele-arte din Budapesta cu

profesorul Jenö Bari; Personalitatea care domina peisajul sculpturii romanesti de la mijlocul secolului al XX-lea este Gheorghe Anghel (1904 - 1966) .

Cei care vor reinnoda legatura cu marea traditie interbelica sunt cativa artisti tineri precumGeorge Apostu  Ovidiu Maitec, Constantin Popovici, Victor Gaga , Gheorghe Iliescu Calinesti sau Paul VasilescuMircea Spataru Mihai Buculei care vor face pasul hotarator catre supletea majora a limbajului sculptural.

Larga cultivare a sculpturii monumentale in toata diversitatea sa, pentru spatiile citadine are meritul de a produce o spectaculoasa si necesara revigorare spirituala a ambientului cotidian. Traditional, el pune in valoare prin continutul lucrarii de for public nu numai estetica ambientala, ci mult mai mult urmarirea mesajului expresiv al operei, prin

spiritul ei pur, mult patos al trairilor launtrice, a formelor, o finete a aluziilor si a nuantelor sau solutiilor de mare complexitate si ingenuitate expresiva.

Statuara romaneasca se inscrie in cea mai eleganta, tipologica si esentiala „monumentalistica” europeana si de ce nu universala. Rememorand istoria, incepand cu Constantin Brancusi, prin simbolicul ansamblu sculptural de la Targu Jiu si continuand cu o lista remarcabila de „monumentalisti” romani si operele lor, precum: Iosif Fekete cu Monumentul aviatorilor din Bucuresti, realizare dupa un proiect al Lydiei KotzebueEcvestra lui Mihai Viteazul din Bucuresti, realizare a sarbului Ivan Mestrovici sau Mihail Kogalniceanu a lui Oscar Han,Monumentul pompierilor din Dealul Spirii opera a sculptorului Vladimir Hegel, ce poarta expresia unei autentice si rare sensibilitati artistice, ori Monumentul lui Miron Costin de acelasi autor si evantaiul remarcabilelor statuare romanesti poate continua cu Monumentul „LEUL” realizare a sculptorului Spiridon Georgescu (1887- 1972), asezat in cartierul Cotroceni din Bucuresti, Monumentul lui Mihai Viteazul,

autor Marius Butunoiu in orasul Cluj-Napoca, Monumentul lui Baba Novac  din acelasi oras realizat de Virgil FuliceaHorea  realizat de Romul Ladea si asezat sus in Albac in curtea scolii, sau Scoala Ardeleana  din Cluj Napoca de acelasi autor, si tot in Cluj Monumentul lui Horea, Closca si Crisan realizat in anul 1974 de Ion Vlasiu sau frumoasa sculptura infaŃisandu-l peHercule  din statiunea Baile Herculane si totul ni se certifica ca valoare a statuarei romanesti, prin opera, probabil, a celui mai prolific maestru al cioplirii lemnului, din sculptura romaneasca, onestulVida Geza, prin remarcabilele sale lucrari monumentale de la Moisei si Monumentul Victoriei de la Carei.

In opere semnate de Gheorghe Dimitrie Anghel – Mihai Eminescu din fata Ateneului Roman, Corneliu Coposu realizat de Mihai Buculei, sau Iuliu Maniu a lui Mirce Spataru din Piata Palatului Regal din Bucuresti Monumentul Victoriei, la Iasi, Monument realizat de sotii Gabriela si Manole AdocMonumentul CFR-istilor din fata Garii de Nord – Bucuresti, realizat in 1923 de Ion Jalea si Corneliu Medrea, Arcul de Triumf, autor Ion Jalea,

Mausoleul de la Marasesti – 1930  de acelasi autor, Monumentul Unirii din Focsani sau Mircea cel Batran de la Tulcea de Ion IrimescuDimitrie Cantemir de acelasi remarcabil artist la Oradea.

Ne putem opri apoi cu benefica contemplare si pace la statuile lui Eminescu din Oradea si Cluj Napoca, realizate de vrednicul Ovidiu MaitecLucian Blaga de la Cluj sau Lancram, opere ale ilustrului sculptor Romulus LadeaAndrei Muresan la Brasov, autor Virgi  Fulicea sau austerul monument de pe Muntele Bobalna, inchinat memoriei taranilor rasculati in 1437, realizare a arhitectului Salvanu si a sculptorului Kos Andras. Astfel putem continua

enumerarea, apropriindu-ne de prezent cu Fantana Martirilor realizat in 1994 in Timisoara, conceput si realizat de regretatul Victor Gaga si tot din acelasi oras martir Monumentul Eroilor Neamului  de pe drumul Sagului, de acelasi autor, coborand la Turnu-Severin unde vom gasifantana cinetica a lui Vasile Lucaci sau monumentul Omagiu Revolutiei realizat de Paul Neagula Timisoara in 1999, Monumentul 1907 a lui Naom CorcescuMihail

Sadoveanu de la Falticeni de Ion IrimescuMonumentul Victoriei din Constanta, creatie a sculptorului Boris Caragea (1968) sau statuia lui Ovidiu din acelasi oras, Ecvestra lui Avram Iancu de la Campeni, (ridicata in memoria Craisorului in anul 1927), opera a sculptorului Constantin Dimitrie-Barlad, s.a.m.d.

Exemplificarile noastre cu bogatia de monumente de for public din spatiul romanesc ar putea continua cu enumerarea, in mod justificativ, a altor mari si valoroase lucrari de arta monumentala, dar ne vom opri simbolic la statuia ecvestra infatisandu-l pe Mihai Viteazul de la Alba Iulia realizata de Oscar Han  sau poate la Monumentul omagial  de pe Campia Libertatii de la Blaj care reuneste un impresionant numar de portrete, infatisand mari personalitati implicate in destinele poporului roman de pe plaiurile transilvane si de ce nu nationale. Monumentul lui Constantin Brancoveanu , autor Oscar Han sau lucrari monumentale de remarcabila valoare artistica semnate intre altii de maestrii Ion Irimescu, Mircea Spataru, Paul Vasilescu, Octav Iliescu, Peter Balogh, Naoum Corcescu, Ion Jalea, Ion Vlasiu, Marius Butunoiu, Horea Flamand, Mircea Stefanescu, Vladimir Predescu si altii.

Convinsi de faptul ca aceasta lucrare, datorita complexitatii tematicii abordate sculptura de for public, in general, si in mod special sculptura monumentala din Romania.

Lucrarile monumentale si din spatiul crisenean, unele devenite celebre prin vechimea si valoarea lor artistica, sau prin evenimentul istoric pe care-l semnifica, au facut si fac obiectul unor studii de specialitate, emitandu-se diverse aprecieri si teorii asupra valorii lor ca atare.

 Complexul de busturi monumentale dedicate unor revolutionari pasoptisti si unor reprezentanti ai iluminismului romanesc se inalta pe Campia Libertatii insumand un numar de 24 busturi monumentale realizate de reprezentativi sculptori ai sculpturii noastre contemporane de for public. Complexul monumental architectural conceput ca un adevarat „Panteon al istoriei noastre nationale”, insumeaza mari si reprezentative figuri ale culturii si istoriei moderne romanesti, precum Petru Maior, Gheorghe Sincai, George Baritiu, Andrei Muresianu, Simion BarnuŃiu, Alexandru Ioan Cuza, Avram Iancu, Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu, Timotei Cipariu,

Eftimie Murgu, Vasile Alexandri, Ion Heliade Radulescu, Costache Negri, Cezar Boliac, Ludwig Roth, Ioan Inocentiu Micu Klein, Aron Pumnu, Ion Ionescu de la Brad s.a.m.d., lucrari realizate si transpuse in bronz, busturile fiecare in parte au o inaltime de 1,5 metri si sunt asezate pe socluri de forma unei prisme paralelipipedice, realizate din beton placat cu travertin, cu o inaltime de 1,80 m, montate pe baze de beton de forma dreptunghiulara cu inaltime de 0,30 m, dispuse in semicerc. Busturile, fiecare in parte sunt realizate intr-o maniera portretistica traditionala realista dar distingandu-se fiecare bust prin particularitatile de expresie specifice fiecarui artist-sculptor.

In intregul sau acest ansamblu monumental este intregit simbolic de constructia sculptural-arhitecturala „Gloria”, opera sculptorului Ion Vlasiu care a fost inaugurata la 14 mai 1977, reprezentand o „poarta a istoriei”, strajuita de siluetele statuare zvelte si impunatoare in spirit de victorie, a trei fete tinere, simbolizand Principatele Romane surori, Transilvania, Moldova si łara Romaneasca.

Silueta zvelta si impunatoare, in forma unui arc de triumf este realizata printr-o arhitectura in care domina constructia printr-o linie simpla, un arc de triumf stilizat realizat intr-o viziune moderna care incadreaza cele trei Victorii din bronz. „Poarta istoriei neamului”, am spune noi, reprezentativa pentru perioada desteptarii nationale a constiintei si spiritului romanesc din secolul luminilor, are inaltimea de 16 m si este realizat din piatra.

 Cele trei victorii reprezentand łarile Romane sunt realizate in rond-bosse, transpuse in bronz, au forma si constructie simplificata, cu alte cuvinte un figurativ stilizat, avand fiecare o inaltime de circa 4 m. Regasim in constitutia si constructia lor insemnele si simbolurile portului popular romanesc.

Impreuna cu poarta cele trei victorii sunt asezate pe un postament masiv la baza caruia este incizat urmatorul text „vrem sa ne unim cu Ńara”, detaliu dintr-un text ce dateaza inca din timpul desfasurarii Marii Adunari Nationale a romanilor pe Campia Libertatii de la Blaj la 15 mai 1848.

Ansamblul „Gloria” ridicat pe Campia Libertatii este un monument demn de natiunea romana, in eternal amintire a acelor zile glorioase ale anului 1848.

Trecand peste cateva sute de ani saraci in marturii monumental-artistice insemnate, pana in secolul al XIX-lea, partea sa finala, cand in 1892 sculptorul Toth Istvan realizeaza statuia in bronz a lui Ladislau I – canonizat, sculptorul Margo Ede, este autorul a doua statui remarcabile in spatiul urban oradean iar apoi, dupa 1 dec 1918 (Unirea cea Mare), sculptorul oradean Mihai Kara (anul 1924) este realizatorul Ecvestrei Regelui Ferdinand I –Intregitorul.

Numarul statuilor ridicate s-a inmultit considerabil in primul oras transilvan vizitat de Majestatea sa Regele Ferdinand si Regina Maria pe 23 mai 1919 – carora in anii 1920 si respectiv 1921 li s-a ridicat de administratia orasului bustul in bronz a regelui si respective statuia Reginei Maria.

In anul 1927 sculptorul craiovean Anghel Chiciu realizeaza bustul lui Iosif Vulcan, in 1934Cornel Medrea ridica bustul lui Barbu Stefanescu-DelavranceaOscar Han – bustul in bronz a lui Eminescu – 1937, mai tarziu sculptorul Mircea Stefanescu (sculptor oradean) ridica statuia luiEmanuil Gojdu in anul 1989, in 1992 Traian Zamfirescu a realizat bustul in bronz al generalului Traian Mosoiu.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, peisajul sculpturilor de for public din Oradea s-a imbogatit cu lucrari realizate, printre altii de Iulia Onita – Statuia „Ostasului Roman” in anul 1958, apoi maestrii moderni ai sculpturii romanesti – Iosif Fekete, Constantin Popoviciu  Arthur Vetro, Cornel Medrea, Ion Irimescu, Balogh Peter, B. Leonovici, Rodica Stanca Pamfil, Ovidiu Maitec si altii, care au lasat mostenire orasului, un important tezaur artistic monumental, de valoare europeana, nu numai nationala.

Nicolae Bogdan – la Vascau in anul 1927, Rodica Stanca Pamfil a realizat statuia Vanatorului de Munte la Beius, in 1988, E. Crisan – Holod – Bustul lui Iosif Vulcan

 In 1973 sau Constantin Schirliu – Bustul lui Octavian Goga – Nojorid, realizat din piatra de calcar in anul 1984, Szak Ferenc – 1907 – Statuia lui Arany Ianos in Salonta, Toth Janos – 1901 – statuia lui Kossuth Lajos – in Salonta. In Sanicolaul Roman – in anul 1969, D-na sculpturii bihorene, Rodica Stanca Pamfil va dezveli bustul patriotului Nicolae Jiga (Judea). In cimitirul aceleiasi localitati se afla un portret monumental asezat pe o coloana zvelta inchinat marelui talent care a fost ceramistul Gheorghe Maghiar, bust realizat de sculptorul Ilarion Voinea. In Baile Felix vom descoperi un noian de lucrari monumentale care impodobesc mirificul peisaj al statiunii balneoclimaterice, precum – Bustul lui George Enescu de Iosif Fekete, 1984 sau Petofi Sandor, autor R. S. Pamfil, Rodica Ungureanu, si de aceeasi artista – Ion Creanga, Victor Babes bust din piatra realizat de Rodica Ungureanu , compozitia Tinerii (Muzica) de Peter Balogh si altele. Bustul lui Avram Iancu realizat de maestrul Paul Vasilescu in localitatea cu acelasi nume, din sudul Bihorului, ridicata in anul 1973. Putem aminti pe sculptorul Martin Varo cu cele doua lucrari ale sale, Maternitate si Cap de Copil amplasate in curtea Liceului Teoretic din orasul Stei. Lucrari realizate din piatra artificiala, si enumerarea ar putea continua. Numarul impresionant de monumente, de peste 180, care sunt amplasate in spatiul generos al Bihorului, sunt un subiect incitant dar si important de abordat. Un spatiu aparte, ca moment semnificativ pentru sculptura oradeano-bihoreana, va fi acordat lucrarilor monumentale, ridicate in spatiul mai sus amintit dupa Revolutiaanticomunista din 1989.

 

Titlu: Sculptura moderna romaneasca - trasaturi definitorii

Taguri: sculptura, moderna, romaneasca, trasaturi, definitorii, sculpturii, romanesti, moderne, clasic, arta,





       


Toate articolele

 

Copyright © 2011 - 2013 Alin Neacsu. Designed by